luni, 31 decembrie 2012

Goodbye 2012! Thanks for the memories...

La început m-am gândit să iau o leapşă drăguţă, dar întrebările erau legate numai de cărţi, iar eu aş vrea să vorbesc despre... tot. Anul 2012... hmm, nu a fost fantastic, dar nici rău, gen "not bad". Am părăsit o etapă importantă a vieţii: şcoala generală şi am fost nevoită să dau piept liceului. Mi-am cunoscut noii colegi, majoritatea drăguţi şi noii profesori. Anul acesta a ieşit în evidenţă - în comparaţie cu anii trecuţi - prin numărul mai considerabil de cărţi citite, dar şi prin blogul creat la sfârşitul vacanţei, luna august.
Asta a fost cu adevărat o realizare! Şi totuşi regret că nu am făcut-o mai devreme, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Aici am scris mereu ce am simţit, ce am gândit, fie că era de bine, fie că nu. Aici m-am simţit cu adevărat în largul meu. Ca să nu mai vorbesc de persoanele excepţionale pe care le-am cunoscut şi cărora le mulţumesc din suflet că mă urmăresc, îmi comentează postările, mă încurajează să continui ceea ce fac. Aici, în lumea bloggerilor mă simt ca la mine acasă.Deci anul 2012 a fost pretty good! Cât despre planurile şi dorinţele pentru anul ce bate la uşă, am vreo câteva. Ei bine, aş vrea să schimb o părticică din personalitatea mea. Aş mai vrea să citesc mai multe cărţi, să mă descurc şi mai bine la şcoală, să mă distrez mai mult, să fiu mai activă pe blog, să am parte de cât mai puţine certuri şi conflicte... să mă bucur de viaţă, mai pe scurt. Seara aceasta va fi cât se poate de obişnuită, în familie. Tort, şampanie, artificii, poze, poate chiar şi serial.Voi ce planuri aveţi pentru seara aceasta? Dar pentru 2013?

Acum, pentru că mâine nu ştiu dacă vă voi încânta cu prezenţa, doresc să vă urez un An Nou plin de bucurii, surprize plăcute, veşti bune, sănătate şi iubire!

joi, 27 decembrie 2012

Past should remain past...

Adesea oamenii se agaţă disperaţi de trecut ca să facă faţă - sau nu - prezentului.Unii se agaţă de pozele alb-negru din albumul prăfuit de pe ultimul raft.Alţii au o memorie mai bună, şi rămân blocaţi în amintiri.Iar alţii... alţii urmăresc orbeşte fantome, umbre.
Probabil că a fost prea dureros, şocul a fost prea mare, sau a fost prea frumos, atât de perfect încât prezentul li se pare insuportabil.Oricum şi orice s-ar fi întâmplat, ei nu se pot despărţi de trecut. Şi e greşit. Ei ar trebui să treacă peste, să trăiască prezentul, să se gândească la viitor, să arunce albumul şi amintirile într-un colţ întunecat, de nepătruns, să le dea drumul acelor persoane-fantome.


Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.
                                                                                                           - Marc Levy

marți, 25 decembrie 2012

Crăciunul te face mai bun.

Crăciunul te face mai bun.Aceasta este o concluzie pe care am tras-o,şi nu cred că sunt singura.Am simţit-o pe propria piele.De ieri a început să se simtă atmosfera paşnică,liniştită şi primitoare,imediat după ce a terminat mama de făcut mâncare,desigur.Cât despre ziua de azi,în ciuda faptului că am fost nevoită să-mi redau cu ojă 3 unghii,ceea ce eu urăsc,nu m-am enervat deloc.Presupun că e unul din efectele Crăciunului să simt această linişte sufletească mai des.

Crăciun fericit,dragi bloggeri!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

"Limitele spiritului", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #5) de Richelle Mead - Recenzie

A venit vacanţa cu trenul din Franţa.He he he,ce bucuroasă sunt!Vacanţa mea a început cu o zi mai devreme,deci ieri am avut ziua totalmente liberă.Aşa că am profitat.Am citit toate cele 269 de pagini din Limitele spiritului partea a doua de Richelle Mead,în aproximativ 7 ore.
Ei bine,partea asta a fost...extra awesome!Nu ştiu cum se tot nimereşte,dar părţile secundare sunt mereu mult mai interesante!
Prima parte s-a terminat atunci când Lissa şi Christian au fost răpiţi de Dimitri.Rose,fiind în mintea Lissei chiar atunci când incidentul a avut loc,a zbughit-o direct la Hans.Dar se pare că toată lumea era deja în alertă.În scurt timp în jur de 40 de gardieni,cu tot cu Rose şi Hans au pornit în salvarea Lissei şi a lui Christian.Ştiind că strigoii îi pot simţi de la îndepărtare,Rose şi gardienii au renunţat la planul de a se furişa şi au adoptat planul de a-i surprinde printr-un asalt în forţă.
Aşadar lupta a început în depozitul mult prea îngust.Strigoi dar şi gardieni continuau să se prăbuşească.Rose a ajuns în ultima încăpere a depozitului,încăperea în care se aflau Lissa şi Christian,dar şi Dimitri...

L-am găsit,în sfârşit.Dimitri stătea,alături de cei doi prieteni ai mei,lipit de peretele opus.

Rose îşi începe lupta pe viaţă şi pe moarte cu Dimitri.Nu mai era cale de întoarcere:trebuia să-l ucidă.Prin legătură,aceasta a putut să simtă durerea pe care o simţea Lissa,durere provocată de asuri:Christian îi ardea frânghia de la încheieturi.Luându-se la ceartă cu un alt strigoi,Dimitri era distras.Aşa că Rose a profitat de asta,sărind cu ţepuşa direct spre inima lui.Acesta era momentul...momentul uciderii lui Dimitri.De fapt nu,nu era acesta momentul,deoarece ceva,sau cineva,a izbit-o pe Rose din dreapta.Revenindu-şi,aceasta realizează că persoanele care au lovit-o erau chiar Lissa şi Christian.În scurt timp Dimitri era înconjurat de un cerc de foc,Rose neputând să ajungă la el.Lissa,având o ţepuşă în mână a intrat prin cercul de foc,luându-l prin surprindere pe Dimitri.După multe insistenţe ţepuşa intră în sfârşit pe deplin în inima lui Dimitri,înviindu-l.Exact,înviindu-l,nu omorându-l,deoarece ţepuşa era vrăjită cu spirit.Lissa tocmai îl transformase pe Dimitri înapoi în dhampir.

Dar,chiar şi-aşa,lipsită de îndemânare,a reuşit,în sfârşit.I-a străpuns profund inima.Şi,în acea clipă,am simţit torentul magiei revărsându-se prin legătura noastră,acea magie atât de familiară,pe care o resimţeam în atât de numeroasele cazuri în care vindecase pe cineva.

M-a luat cu adevărat prin surprindere.Presupun că ăsta e un dar de-al lui Richelle Mead:să te ia prin surprindere.Am fost cu adevărat în al nouălea cer.Dar nu a durat prea mult fericirea mea,pentru că în ciuda faptului că Dimitri a redevenit dhampir,el nu mai era la fel ca înainte.Nu o mai iubea pe Rose.Îmi venea să strig şi să înjur.Cum era posibil aşa ceva?El nu se putea ierta pentru ce a făcut pe când era strigoi,nu îşi putea ierta ce dorise să-i facă lui Rose.De aceea el susţinea că nu o mai poate iubi,că mai bine să rămână despărţiţi.Singura persoană pe care o accepta era Lissa,jurându-i că-i va rămâne alături mereu pentru că l-a salvat.Datorită acestui lucru Rose devine cam geloasă.Ei bine,dacă între Rose şi Dimitri lucrurile merg cam prost ,lucrurile dintre Lissa şi Christian merg din ce în ce mai bine.

Acum am să povestesc mai puţin detaliat.Dimitri a fost supus unor teste ca să dovedească că nu e strigoi,iar în urma acestora a obţinut o casă,dar tot va fi urmărit de câţiva gardieni care vor sta pe lângă el.Rose suferă cumplit datorită respingerii lui Dimitri,găsindu-şi refugiul în braţele lui Adrian.Regina Tatiana,împreună cu cei 11 moroi din Sfat au decis proclamarea unei legi prin care elevii dhampir aveau să absolve la vârsta de 16 ani,nu de 18.Datorită acestui lucru,Rose izbucneşte şi începe să o facă pe regină în toate felurile în public,ba chiar o şi ameninţă că va regreta decizia luată.Într-o zi,vorbind cu mama lui Adrian,Rose observă un moroi care o privea insistent.Părăsind discuţia şi luându-l la întrebări,aceasta află că Abe i-a trimis un bileţel şi un laptop.După ce a terminat de legat şi conectat toate firele,Rose a intrat într-o videoconferinţă cu ...Sydney.Aceasta a lua-o la întrebări dacă nu cumva ea este cea care a furat nişte documente despre Eric Dragomir,tatăl Lissei.Rose a rămas uimită deoarece ea nu avea habar de aşa ceva şi a trebuit să o convingă pe Sydney că nu ea furase documentele.

Finalul acestei părţi surprinde întâlnirea dintre Rose şi Dimitri la o cafenea,dar şi discuţia lor cu privire la noua lege impusă de Tatiana.Stând şi discutând ca doi camarazi,în cafenea intră bursc o mulţime de gardieni,şi nu orice gardieni,ci gardienii reginei.Rose a crezut că au venit după Dimitri,aşa că imediat a sărit în faţa lui şi a început să zbiere la ei.Dar gardienii nu veniseră pentru Dimitri,ci pentru ea.

-Rose Hathaway,eşti arestată pentru înaltă trădare.
-Ce fel de înaltă trădare?
-Asasinarea Maiestăţii Sale,regina Tatiana.

Puteam să jur că o va aresta pentru că au aflat că ea l-a eliberat pe Victor din închisoare,dar nu.Se pare că regina Tatiana chiar fusese ucisă,iar Rose devenise principala suspectă.De ce?Datorită ameninţărilor şi înjurăturilor pe care i le-a adresat.Ei bine,chiar dacă Dimitri a început să zbiere şi el la gardieni să o lase în pace,Rose tot s-a predat de bună voie.A urmat o audiere în urma căreia s-a decis că Rose trebuie să se prezinte la proces.Chiar cu Abe pe post de avocat,Rose tot nu a putut face faţă probelor aduse de opoziţie,care sunt înscenări,desigur.Ieşind din sala de judecată,Rose se izbeşte din greşeală de Ambrose,care îi dă un bileţel.Acesta era chiar de la regina Tatiana şi dorea să-i transmită prin el faptul că Lissa nu era singura dintre Dragomiri,ea mai avea încă un frate sau o soră,deoarece tatăl ei avusese o aventură în Las Vegas,în urma căreia a rezultat el sau ea.De ce este aşa de important acest lucru?Ei bine,Sfatul era compus din câte un reprezentant al fiecărei familii regale,dar ca să devii un reprezentant al familiei tale trebuie să ai în primul rând 18 ani,dar trebuie şi să mai ai o rudă.Pentru Lissa,asta însemna să facă un copil,dar nici nu se lua aşa ceva în considerare.Dar acum,totul se schimbase.Dacă Rose va găsi celălalt Dragomir,atunci Lissa îşi va putea ocupa locul de drept.

Ce pot să spun?A fost o parte extraordinară!Nu-mi prea vine să cred că mai e doar un volum şi gata.Am totuşi nişte întrebări pe care sper că mi le va lămuri volumul următor.

Nota mea: 5/5

Music from heaven...


marți, 18 decembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #7

He he he,azi când am venit acasă am avut parte de o surpriză:părinţii mi-au luat partea a doua din Limitele spiritului.Sincer,nu credeam că mi-o voi lua sau mi-o vor lua chiar din prima zi a apariţiei,de aceea surpriza a fost atât de plăcută.
Eu mi-am pus semnul de carte,dar din păcate nu mă voi apuca de ea prea de curând,deoarece încă nu am terminat de citit Secretul doctorului Honigberger şi Biblioteca Maharajahului de Mircea Eliade.Şi nu am de gând să le las baltă!No way!Sincer nu m-aş grăbi în halul ăsta să le termin,dar le-am împrumutat de la bibliotecă şi întotdeauna mă grăbesc să le termin ca să fiu sigură că le înapoiez.Vestea bună e că noua achiziţie,e achiziţie,deci o pot citi oricând.


duminică, 16 decembrie 2012

"Limitele spiritului", partea I ("Academia Vampirilor", #5) de Richelle Mead - Recenzie

Pe cât de nerăbdătoare am fost să citesc cartea,pe atât de mult mi-a luat!Sunt dezamăgită că am terminat-o abia cu 3 zile înainte de a apărea partea a doua.Pfiu,şcoala asta!Now,let's go back to our work.
Ei bine,care credeţi că e principala temă abordată de Richelle în acest volum?Vă spun eu:cea de a-l întâlni pe Robert Doru,fratele vitreg al lui Victor Dashkov,şi de afla de la el cum să transformi un strigoi înapoi în moroi,respectiv dhampir.În volumul anterior,când am aflat am rămas total şocată,dar era deja prea târziu pentru Dimitri.Ei bine,faza cu "era deja prea târziu" nu a durat mult deoarece la scurt timp de la revenirea la Academie a lui Rose ,aceasta primeşte un colet din Rusia.Dimitri nu era mort.Dar tot strigoi era,şi era mai furios ca oricând şi pregătit să o ucidă pe Rose.Cum de ştiu lucrul ăsta?Ăăă,păi din scrisorile,multe la număr,pe care Dimitri i le-a trimis lui Rose.


După absolvire,vei pleca din Academie,iar de îndată ce vei fi în afara dispozitivelor de pază,te voi găsi...
Cu drag,
Dimitri

A venit şi momentul probelor.Rose cum s-a descurat?Am un singur cuvânt:perfect.A trecut proba cu brio,chiar dacă fusese mai grea decât a celorlalţi absolvenţi.Şi la fel şi Eddie,s-a descurcat de minune.Toţi cei dragi ei fuseseră acolo ca să o vadă în acţiune:mama ei,cu care se înţelege din ce în ce mai bine,Lissa,Adrian,noul ei iubit şi...Abe...tatăl ei.Exact,el e bărbatul din Rusia despre care a aflat ceva de la mama ei.Rose a aflat că Abe tatăl ei.Comic,nu?Toate bune şi frumoase.Toţi absolvenţii şi-au primit semnul mult aşteptat prin care puteau dovedi că oficial sunt gardieni.Iar în scurt timp au plecat cu toţii la Curte,unde aveau să stea o vreme până urmau să fie repartizaţi unui moroi.Dar cum rămâne cu toată treaba cu Dimitri? Rose i-a spus de scrisorile primite de la el Lissei,care i-a promis că-i va fi alături orice ar fi.

Acum decizia îi aparţinea în întregime lui Rose: să stea cu mâinile în sân sau să facă tot posibilul să se întâlnească cu Robert Doru? Desigur că a doua variantă,e Rose până la urmă cea despre care vorbim!În scurt timp planul era deja creat:Rose avea să afle mai întâi în ce închisoare se află Victor,după care se va strecura afara de la Curte,îl va scoate pe Victor din închisoare şi îl va forţa să o ducă la Robert care îi va spune tot despre cum să readuci un strigoi la ce era înainte.Simplu?Deloc.Dar Lissa a spus că o va urma,şi la fel şi Eddie,dar săracul,el nu ştia cu adevărat scopul acestei escapade.Ştia că aveau să-l scoată pe Victor din închisoare,dar nu ştia de ce,şi totuşi,lui nu-i păsa,dorea să o ajute pe Rose oricum putea.

Şi au reuşit să se strecoare afară de la Curte,şi au reuşit şi să-l scoată pe Victor din închisoarea de maximă securitate aflată în Alaska,fără să-şi dezvăluie adevărata identitate!Cum?Vă las mai bine pe voi să aflaţi.Tot ce conta era faptul că un criminal periculos evadase cu ajutorul a două fete umane şi a unui băiat dhampir.Acum,Rose,Lissa,Eddie şi Victor se aflau la hotelul Luxor,din Las Vegas,aşteptând să se întâlnească cu Robert.Era o linişte pe care o puteai tăia cu cuţitul în acea cameră,până când se aude un ciocănit la uşă.

Mi-am încordat privirea pe vizor.Şi iată-l acolo,cu înfăţişarea lui amuzată şi neastâmpărată,pe Adrian în persoană.

Nimeni nu se aştepta la aşa ceva,mai ales Rose.După o mulţime de explicaţii Adrian a înţeles de ce se afla Rose aici:ca să-l salveze pe Dimitri,lucru care l-a deranjat profund.Dar nu asta conta acum,ci întâlnirea cu Robert.Şi s-au întâlnit cu el,şi au aflat ce trebuie să facă ca să transforme un strigoi înapoi în dhampir,moroi sau om:trebuie ca pe lângă cele patru elemente (apă,aer,foc,pământ) să vrăjească o ţepuşă şi cu magia spiritului,urmând să o înfingă direct în inima strigoiului.Dar întrebarea e,cine?Robert le-a explicat că numai un moroi utilizator al spiritului trebuie să facă acest lucru,altfel nimic nu va avea efect.

-Cei atinşi de umbră nu au darul de a reda viaţa,mi-a explicat el.Doar cei binecuvântaţi cu spirit îl au...

Ei bine,asta era!Rose nu avea de gând să o lase pe Lissa să facă aşa ceva,iar Adrian nu era capabil.Niciun moroi nu era capabil să înfingă o ţepuşă în inima unui strigoi.Gardienilor le-a luat ani întregi pentru a învăţa aşa ceva.Şi totuşi,nu strica ca Robert să-i arate Lissei cum să vrăjească ţepuşa,aşa că s-au hotărât să meargă în camera lor pentru a exersa.Dar abilitatea lui Rose de a simţi când strigoii sunt prin apropiere se activă.Nu ar fi fost chiar mare scofală dacă printre strigoi nu s-ar fi aflat şi...Dimitri!

-Nu se poate,am gâfâit,chiar în timp ce ţâşneam spre strigoiul aflat cel mai aproape de mine - o femeie.

Rose le-a ordonat Lissei şi celorlalţi să fugă,ea rămânând să se lupte cu strigoii cot la cot cu Eddie.S-au luptat şi s-au luptat şi rămânând doar ei trei,Rose era nevoită să facă o alegere radicală:să-l omoare sau nu pe Dimitri?

Nu puteam să o fac.Nu se putea ca Dimitri să moară.

Aşa că aceasta l-a împiedicat pe Eddie să înfingă ţepuşa în inima lui Dimitri.Au reuşit într-un final să fugă şi să-i caute pe ceilalţi.Dar când i-au găsit,nu i-au găsit pe toţi,ci doar pe Lissa şi Adrian.Victor şi Robert fugiseră.În scurt timp grupul s-a întors înapoi la Curte.Rose şi Eddie au primit ca pedeapsă pentru această escapadă la Las Vegas o mulţime de muncă.Lissa şi Adrian au scăpat de orice fel mustrare.Acum lui Rose îi erau interzise discuţiile cu oricine,inclusiv cu Lissa.Iar faptul că Eddie era foarte supărat că ea chiar riscase atâtea pentru o idee mai mult imaginară şi că punea sentimentele faţă de Dimitri pe primul loc,sentimente despre care nu a aflat decât atunci când s-au întâlnit cu el,nu o ajuta deloc pe Rose.Dar Christian,obişnuit cu încălcarea regulilor,s-a decis să-i facă o vizită,în urma căreia s-a asigurat că ea era cea care l-a scos din închisoare pe Victor,dar în urma căreia a aflat şi de ce a făcut acest lucru.Nemaisuportând supărarea lui Eddie,Rose şi-a cerut scuze şi l-a asigurat că acum regreta că nu l-a lăsat să-l ucidă pe Dimitri.Iar el a iertat-o fără prea mult ezitări.Rămânând singură,Rose intră în mintea Lissei,pe care o surprinde alături de Christian.Nu se împăcaseră din păcate,ba chiar continuau să se uite urât unul la celălalt,chiar dacă era evident care erau sentimentele lor.Imediat cum aflase de scopul scoaterii lui Victor din închisoare,Christian a zbughit-o la Lissa ca să-i propună să se antreneze împreună,să înveţe amândoi cum să omoare un strigoi cu ţepuşa,lucru pe care Lissa deja şi-l procurase fără ştiinţa şi aprobarea lui Rose.Şi a acceptat.Astfel încât,pe perioada vizitei la universitatea Lehigh,Lissa l-a luat şi pe Christian cu ea,ca să se antreneze acolo.
Rose,rămasă la Curte fierbea de nervi deoarece Lissa făcea exact opusul a ceea ce-i spusese,dar nu era capabilă să o împiedice.Tot ce putea să facă era să o urmărească.

Finalul acestei părţi m-a lăsat cu gura căscată.Rose,intrând în mintea Lissei,o surprinde pe ea ,Christian,prinţesa Priscilla şi cei cinci gardieni care îi însoţeau,venind de la petrecerea închinată zilei de naştere a Lissei.Observând că becul de la stâlp era spart,Rose şi-a dat seama instantaneu ca ceva era în neregulă.Dar era prea târziu,strigoi ţâşniră de peste tot omorându-i pe toţi în afara Lissei şi lui Christian.Dar oare de ce?Din gloata de strigoi,o siluetă foarte cunoscută se ivi:Dimitri...

-De fapt, a rostit Dimitri, cu o intonaţie care părea agreabilă în toiul acelei scene cumplite,aş prefera ca voi doi să rămâneţi vii.Măcar pentru încă puţin timp.

Probabil că motivul îl bănuiţi deja.Dar dacă nu,atunci vi-l spune Dimitri:

-Fiindcă am nevoie de voi,ca momeală pentru Rose.

Şi gata partea întâi.Mi-am plăcut mult şi aceasta,dar cred că mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu o citeam pe bucăţele,hate you school!Mi-am promis mie însămi că de partea următoare nu mă apuc decât atunci când sunt sigură că am timp!

Nota mea: 5/5

Leapşa din două părţi

Dacă tot e duminică mi-am zis să completez şi eu o mică leapşă primită de la Sabryy. Merci! :D

Partea întâi
1.Sunt...ambiţioasă şi încăpăţânată.
2.Aş vrea...să am timp liber mai mult.
3.Păstrez...o sumedenie de sentimente pe care nu le împărtăşesc.
4.Mi-aş dori...să am mai multe cărţi pe placul meu.
5.Nu îmi place...prea multă muncă fizică şi matematica şi tot ce e legat de ea.
6.Mă tem...de şerpi.
7.Nu pot să înţeleg...de ce fetele,femeile se mutilează numai ca să arate ca nişte păpuşele barbie.
8.Aud...o melodie.
9.Îmi pare rău...că nu postez pe blog zilnic.
10.Puţini oameni...au respectul meu.
11.Îmi place...mâncarea.
12.Nu sunt...deloc indulgentă cu oamenii fără bunele maniere.
13.Cânt...când fac baie.
14.Joc teatru...rareori.
15.Niciodată...nu mi-au plăcut oamenii mincinoşi şi care comit nedreptăţi.
16.Văd...lcd-ul.
17.Rar...nu învăt.
18.Plâng...la drame.
19.Am nevoie...de prieteni adevăraţi.
20.Ar trebui...să fiu mai îndrăzneaţă.

Partea a doua

1. A song you've loved since you first heard it:


2. A song you never get bored of:


3. A song you've heard outdoors (like when you were shopping or driving):



4. The last song you've been obsessed with:


 5. The last song you've listened to:


6. A song your bestie loves:

 

7. A song that inspires you:


8. A song you love that is a soundtrack:


9. A song you know by heart:


10.A song that makes you wanna dance:



Iar eu o dau mai departe tuturor care citesc această postare :). 
Enjoy!

vineri, 14 decembrie 2012

Feel so tired...


Vine vacanţa.Ah,fato!în sfârşit te-ai gândit să mai treci şi pe la noi!Sunt obosită...Atât de obosită încât nici somnul nu poate schimba mare lucru.Sunt obosită pe interior.M-am plictisit...



vineri, 7 decembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #6

Finally mi-am luat şi Limitele spiritului partea întâi.Desigur că m-am şi apucat să o citesc.Eram mult prea curioasă.Nu puteam să mai aştept până să termin Nuntă în cer,pe care apropo , mai am un pic şi o termin.E o carte superbă,la fel cum mă aşteptam.Mircea Eliade e pur şi simplu un geniu,nu cred că am citit vreo carte scrisă de el care să nu mă încânte în proporţie de cel puţin 95 la sută.Ei bine,cât despre noua achiziţie,am citit până acum 85 de pagini,şi sunt ultra curioasă să văd ce se va mai întâmpla.Azi am terminat oficial cu tezele.Sunt aşa de uşurată ,dar voi fi şi mai uşurată când se vor încheia mediile.Semestrul ăsta a fost pur şi simplu un coşmar,numai că s-a desfăşurat mult mai repede!Situaţia mea e destul de bună,aproape foarte bună.Oricum,am învăţat că la liceu notele de 9 şi 10 curg numai la desen,religie şi muzică.Nici la educaţie fizică nu pot lua un zece fără să fac o febră musculară pe care o voi ţine minte tot restul vieţii.Ştiţi,horoscopul meu spune că ziua mea norocoasă e vineri...sper să aibă dreptate.

luni, 3 decembrie 2012

The end is coming...

Gata şi ziua aceasta.Necruţător mai eşti timpule,necruţător!Azi,mulţumită unei prietene de la o clasă de filologie,am mers la bibliotecă şi mi-am luat...Nuntă în cer de Mircea Eliade!Surprinşi?Mi-am zis de o bucată de vreme că vreau să citesc cât mai multe opere create de Eliade şi cum debea mâine îmi apare prima parte din Limitele spiritului,al cincilea volum din Academia Vampirilor,am zis că nu am nimic de pierdut.Plus că am mai citit două cărţi în paralel şi m-am descurcat,dar oricum partea întâi nu mi-o voi lua chiar de cum apare,ci pe la sfârşitul săptămânii,presupun.Am citit 13 pagini din Nuntă în cer în timp ce eram în autobuz şi până să ajung acasă.Desigur,cred că aş fi citit şi mai mult dacă nu ar fi trebuit să stau atentă la lumea care mă tot înghiontea în autobuz şi la gropile de pe stradă care erau pline de apă de la ploaia de astă-seară şi dimineaţă.
De ce am pus oare titlul "The end is coming..."?Ei bine,când l-am scris m-am gândit la 2 chestiuţe:se apropie sfârşitul semestrului - finally! -,dar se spune că se apropie şi sfârşitul lumii - you don't say!
Să luăm prima idee la care m-am gândit.Ah,deja visez la orele târzii la care mă voi trezi în vacanţă,la cărţile pe care le voi citi,la sentimentul de bine pe care-l voi simţi.Semestrul ăsta a fost un coşmar!În primul rând că acesta este primul meu an de liceu,dar în al doilea rând am învăţat şi scris parcă într-o continuă fugă!Pur şi simplu mi se pare o idee total neinspirată ca primul semestru să fie aşa de scurt.

Cât despre a doua chestiuţă,hmm,ei bine,eu nu ştiu ce să cred.Nu prea mi se pare credibil să se ştie când va veni sfârşitul lumii,adică e imposibil,nu?Sau e posibil să se ştie?Am înţeles,oamenii de ştiinţă au calculat nu ştiu ce şi nu ştiu cum conform calendarului poporului maya.Oricare ar fi deznodământul,eu sunt total neutră.Pot spune că îmi accept moartea cu uşurinţă.Şi totuşi,ar fi hilar ca toată lumea să fie încordată aşteptându-şi sfârşitul şi nimic să nu se-ntâmple.Ce-i drept,e posibil,foarte posibil ca nişte schimbări asupra Universului să aibă loc,desigur,de natură astronomică.De asemenea este la fel de posibil ca Terra să fie afectată şi ea de aceste schimbări.Dar dacă stăm să urmărim evoluţia şi modificările ce au loc pe Pământ în ultima vreme,este evident că deja am intrat în acest proces.Oricum,asta e treaba oamenilor de ştiinţă şi aşa mai departe.În concluzie,vom trăi şi vom vedea ce se va întâmpla pe 21 decembrie,şi vom râde dacă nimic terifiant nu va avea loc.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La mulţi ani,dragă Românie!

La mulţi ani,dragă Românie!La mulţi ani,dragi români!Cum petreceţi,sau cum aţi petrecut această zi specială?Eu nu am făcut nimic special:curăţenie ,teme şi m-am delectat cu puţină muzică.
Ei bine,acum,când am început să fac surf pe net,mai exact pe facebook,nu am putut să nu observ zecile de postări pro şi contra acestei sărbători.Am văzut mulţi patrioţi,care au postat poze şi mesaje cum că ei iubesc România,şi alte chestii de acest gen.Am văzut şi persoane,care - prin comentariile lăsate - au recunoscut că îşi fac nevoile pe ţara în care s-au născut,dar am văzut şi persoane care îi criticau pe cei care au postat pozele şi mesajele patriotiste.Mă aşteptam la acest lucru.E trist.Sunt chiar revoltată!Nici eu nu pot spune că sunt ok cu ceea ce se întâmplă în România,dar o iubesc,şi nu regret deloc că m-am născut aici.În opinia mea,persoanele care spun că-şi urăsc ţara sunt oameni fără cunoştinţe istorice.Aceşti oameni nu au idee,pur şi simplu,ce persoane măreţe au călcat aceste pământuri,şi nu numai că le-au călcat,le-au şi protejat şi şi-au dat vieţile ca să fie siguri că va exista un viitor pentru această ţară.Poate nu e cel mai strălucit viitor posibil,dar vina este întru totul a oamenilor ce trăiesc astăzi pe aceste meleaguri.Strămoşii noştri şi-au făcut treaba,acum e rândul nostru.Dar nu mai intru în aceste detalii.Ideea mea este că românii ar trebui să se mândrească cu această ţară,pentru că România are o istorie excepţională,şi tot ce avem acum,tot ce are România acum,a fost căpătat pe căi juste şi măreţe!Cât despre comentariile despre cei care au postat poze şi mesaje patriotiste,eu le consider total inutile.România e o ţară minunată!Are peisaje mirifice,are muzică bună care se aude şi în străinătate şi nu în cele din urmă România are oameni de o inteligenţă incredibilă,cu aptitudini sportive sau artistice nemaiîntâlnite!Îmi iubesc ţara şi consider că locuitorii ei nu ar trebui să se arate nerecunoscători din cazta situaţiei economice grele cu care ne confruntăm sau a altor probleme.


vineri, 30 noiembrie 2012

Leapşa celor șapte secrete

Am să încep această postare cum se cuvine,adică cu un călduros "La mulţi ani!" celor ce poartă numele de Andreea/Andrei.De asemenea,îi mulţumesc Ralucăi pentru această leapşă drăguţă şi încântătoare.
Regulă:cei care primesc această leapşă trebuie să posteze 7 secrete despre ei și apoi să o dea mai departe.Ei bine,ţinând cont de faptul că nu sunt o vedetă sau cine ştie ce erou anonim,"secretele" mele nu sunt nimic altceva decât...fapte,adevăruri despre mine.

1.Nu îmi place să beau...nimic.Nici eu nu pot să-mi dau seama de ce,dar pur şi simplu nu simt nevoia de a bea.Cu toate că am primit deja "reclamaţii" că mă pot îmbolnăvi,eu nu pot şi nu vreau să beau,decât atunci când îmi este cu adevărat sete.

2.Mă pasionează...ciudatul şi lucrurile mai ieşite din comun.Nu e ceva pe care îl fac cu intenţie,dar nu-mi place comunul,nu-mi place să intru în monotonie.Nu mă înţelegeţi greşit,sunt o adeptă a simplului,dar simplu nu este egal cu comun.Din această cauză mă atrag foarte mult lucrurile paranormale,ca legendele,mitologiile şi misterele.

3.Încă mai sper că într-o zi voi putea să zbor,sau să fac ceva scos din poveşti.Ce pot să spun,fantasticul şi imposibilul vor fi mereu subiecte de mare interes pentru mine.Cine ştie,poate în viitor,când oamenii vor pleca la muncă cu maşinile zburătoare,se va inventa şi vreo maşinărie care să-mi îndeplinească fanteziile.

4.Mi-am planificat deja viitorul.Mă văd rezolvând un caz,eu - mare procuror - făcând faţă celor mai mari provocări şi celor mai nelegiuiţi oameni din România.Acum 5 ani m-am decis că vreau să devin avocat,iar în urmă cu un an - sau mai puţin - mi-am îndreptat privirea spre o altă meserie,soră vitregă cu cea de a fi avocat.Facultatea pe care o voi urma rămâne aceeaşi:Facultatea de Drept.De aceea chiar încep să mă calce pe nervi persoanele care îmi pun la îndoială decizia.Eu simt că menirea mea este să fac dreptate şi să ajut oamenii cum pot eu mai bine.

5.Aş vrea să fiu un geniu...ca Mircea Eliade,de exemplu.Îl admir şi îl respect pentru tot ce ştia,pentru toate operele create,pentru toate filosofiile gândite,pentru toată atitudinea pe care a luat-o,pentru toate cuvintele complicate şi rar întâlnite pe care le ştia,pentru mintea excepţională pe care a avut-o.Aş vrea să ştiu multe lucruri,pe care puţine persoane să le ştie,să pot citi cărţile marilor filosofi şi să...şi să fiu un geniu.

6.Sunt o persoană care critică excesiv de mult,lucru pe care nu-l recunosc,decât rareori.Şi acest lucru se datorează temperamentului meu.Mă deranjează persoanele care pun întrebări,care au răspunsuri evidente,limpezi ca lumina zilei (într-o zi de vară), mă deranjează indiferenţa oamenilor din ziua de azi,cu privire la...tot,la educaţie,la limbaj şi la scriere,la politeţe...la tot!De aceea mă revolt criticându-i şi făcându-mi probleme.

7.Mă chinuie fiori de scriitor,mă ispitesc foile albe,care parcă strigă "Scrie,scrie!Scrie şi tu o nuvelă,un roman,ceva!" Am o perioadă de când mă tot gândesc la acest lucru,dar nu-l pot pune în aplicare,încă!Mi-am zis să mai aştept,să mi se mai umple cerebelul,să am un vocabular mai vast şi nu în cele din urmă...să am o idee originală!

And that's a part of my story.Şi...leapşa se duce mai departe la: Sabryy ,Adry, Clau .

luni, 26 noiembrie 2012

"Jurământ de sânge", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #4) de Richelle Mead - Recenzie

Probabil vă gândiţi că am citit vreun rezumat şi am venit acum să vă vând gogoşi cum că am terminat cartea numai în două zile.Ei bine,daca gândiţi aşa,e greşit,pentru că eu chiar am terminat-o în două zile.M-am simţit formidabil să citesc capitole consistente în continuu,fără să fac pauze enervante de ore întregi,sau chiar zile.Se pare că am avut norocul ca weekend-ul trecut să nu fie prea aglomerat,deci am profitat din plin.
Dar cum a fost cartea?Un singur cuvânt:awesome!La recenzia părţii întâi am spus că sunt sigură că partea următoare va fi mai incitantă.Aşa şi este,este mult mai incitantă decât anterioara!
Acum,să vedem de unde am rămas.

...Într-un final,Rose ia o decizie care trebuia luată de mult,decizie influenţată de mai mulţi factori şi de mai multe persoane:porneşte pe urmele lui Dimitri...Şi chiar porneşte,iar după o serie de strigoi interogaţi şi ucişi - exact atunci când mă aşteptam mai puţin - Dimitri îşi face apariţia.

Nu se putea să fie adevărat.Nu,după atât timp...Dimitri.

La fel ca mine,Rose a rămas pur şi simplu şocată,acum serios,cine nu ar fi rămas?Deci era chiar însuşi Dimitri,doar că puţin mai schimbat,puţin devenit...strigoi.

Şi apoi...trăsăturile distinctive ale unui strigoi.Ochii lui întunecaţi - ochii pe care-i iubeam - înconjuraţi de un cerc roşu.Chipul palid,atât de palid...

Conform planului pe care Rose şi l-a întocmit încă din prima clipă în care a părăsit Academia,ea ar fi trebuit să sară instantaneu să-l ucidă,dar nu putu,revederea era prea dureroasă,aşa că suportă consecinţele,şi anume un pumn zdravăn în cap.Aceasta se trezeşte într-o cameră întunectă,pe un pat imens.În scurt timp,Dimitri îşi face apariţia.Rose sări să-l atace,dar nu avea cu ce,deoarece ţepuşa îi fusese luată.Potolind-o,Dimitri îi explică că nu vrea să-i facă niciun rău şi că se află pe moşia Galinei,fosta lui instructoare,de când era la şcoală,însă care a devenit şi ea strigoi.Pentru o vreme Rose tot a încercat să spargă singura fereastră din cameră cu un scaun,dar nici fereastra,nici scaunul nu se clintiră.Şi până la urmă,ce dorea Dimitri de la Rose,de ce o ţinea închisă?Ei bine,el avea trei variante:să o transforme în strigoi de bunăvoie,să o transforme în strigoi fără consimţământul ei, sau să o omoare.Desigur că Rose nu i-ar fi permis nici în ruptul capului să o transforme,chiar dacă ea ar fi vrut să rămână alături de el pentru tot restul vieţii,deoarece chiar dacă erau anumite schimbări,rămăsese acelaşi Dimitri.Până aici,atitudinea lui Rose mi s-a părut ok,asta până...până când a comis o greşeală imensă:l-a lăsat pe Dimitri să-i bea sângele.Gata,era ca şi drogată.De-acum încolo,acea muşcătură însemna totul pentru ea,endorfinele erau ca aerul pentru ea.Iar timpul trecea,Dimitri dorea un răspuns din partea lui Rose,şi anume că aprobă să o transforme,sau cum spun strigoii "să fie trezită".
În timp ce Rose trăgea de timp,stând cuibărită lângă Dimitri,sărutându-se intens şi trăind numai din endorfine,Lissa devenea din ce în ce mai instabilă,nervoasă,incontrolabilă,lucru pe care Rose îl ştia,deoarece ea o mai vizita.Se pare că prietenia Lissei cu Avery Lazar nu avea efecte prea pozitive asupra ei,ba chiar deloc,lucru de care Rose începea să-şi dea seama.Nici Adrian nu era mai presus,chiar dacă el nu făcea lucruri idioate ca Lissa,el era din ce în ce mai atras de Avery,oarecum,aşa,din senin,fapt pentru care se ceartă cu Rose într-unul din visele ei.Şi treaba merge tot aşa:Rose continuă să rămână într-o stare euforică,Dimitri devine din ce în ce mai nerăbdător,Lissa se prosteşte pe zi ce trece.Toate până într-o zi când Rose îşi dă seama ce se întâmplă cu Lissa şi din cauza cui se comportă ea aşa.

Avery o împingea pe Lissa dincolo de limite...

Deodată spiritul de gardian,dar şi cel de cea mai bună prietenă se trezi,Rose reuşind să crape un scaun ,folosindu-i piciorul pe post de ţepuşă.Acum nimic nu-i mai stătea în cale să se întoarcă la prietena ei,înafară de Dimitri.Folosindu-şi talentul actoricesc,aceasta îl ademeneşte într-o capcană,iar cu prima ocazie înfinge piciorul scaunului în Dimitri,chiar dacă ştia că acesta îşi va reveni în 5 minute.Într-un final Rose reuşeşte să iasă din casa Galinei,dar vocea lui Dimitri o striga necontenit:

-Ştiu că eşti aici.Nu ai nicio şansă să scapi cu fuga.Nicio şansă să te ascunzi.

Brrr,m-a trecut un fior când am citit replica asta.Acum totul deveni o luptă pe viaţă şi pe moarte.Rose,sleită de puteri,era urmărită de Dimitri,care era decis să o transforme în strigoi fără aprobarea ei.La un moment dat era cât pe ce să se întâmple lucrul ăsta,dar Rose reuşi să scape.Dar nu putea să continue tot aşa,nu putea să fugă la nesfârşit,aşa că îşi luă inima în dinţi şi se hotărâ să ducă la bun sfârşit planul pe care şi-l crease cu mult timp în urmă:să-l ucidă pe Dimitri,sau cel puţin să încerce,dar asta nu înainte să-i adreseze o ultimă întrebare,care avea să-i decidă soarta.

-...Avem nevoie să fim împreună,mai zise.
-De ce?l-am întrebat,încetişor...
-Pentru că te vreau.
...
-O să te iubesc mereu.
După care i-am înfipt ţepuşa în piept.
...
-Asta ar fi trebuit să spun...rosti,cu ultima suflare.

Şi punct.Aici mai aveam oleacă şi mă apucam de plâns.Trist,foarte trist mi s-a părut.De aici,nu prea mai are rost să vă povestesc amănunţit:Rose este găsită de doi bătrâni,care îi oferă un telefon,de pe care Rose o sună pe Sydney,şi care o duc în oraş.Apoi ,Rose se trezeşte înconjurată de Abe,Oksana şi Mark.Odată trezită Rose îşi aminteşte de Lissa,şi intrând în mintea ei vede ceva terifiant,lucru pe care are să-l rezolve după multă muncă psihică,cot la cot cu Lissa,Oksana,dar şi Adrian....Şi se întoarce înapoi acasă,la Academie.Când ajunge,mama ei o sileşte să se reînscrie la cursuri.Tot de la mama ei aceasta va afla ceva cu totul neaşteptat despre un bărbat pe care l-a cunoscut ea în Rusia.De asemenea Rose mai află că fratele lui Victor Dashkov,exact,acel Victor Dashkov,cunoaşte o modalitate prin care poţi tranforma un strigoi la loc.Vestea era una bombă,dar era deja prea târziu (pentru Dimitri).Şi totul revine la normal.Până când (cred că v-aţi săturat de "până când...") Rose primeşte un colet din Rusia,un colet care conţinea ţepuşa...ţepuşa pe care i-a înfipt-o lui Dimitri în piept,iar pe lângă aceasta mai primeşte şi un bileţel.

Ai uitat o altă lecţie:"Nu te întoarce niciodată cu spatele până nu te asiguri că adversarul e mort."

Beton partea, nu-i aşa?E preferata mea de până acum.Explodez de curiozitate să citesc următorul volum.
Richelle chiar a dat lovitura cu volumul ăsta.A reuşit să mă menţină întru-un suspans incredibil.

Nota mea: 5/5

vineri, 23 noiembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #5

Vinerea vine mereu cu câte ceva plăcut:cu o veste bună,sau cu o nouă achiziţie .Aşteptam cu nerăbdare să apară partea a doua din Jurământ de sânge,nici nu aveţi idee.Mi-am făcut un fel de promisiune:dacă prima parte nu prea mi-a oferit ce am vrut,atunci a doua categoric o va face.Şi chiar o face!Nu am rezistat să nu o citesc,măcar să trag o privire scurtă.Ei bine,am reuşit să citesc două capitole,adică cam 40 de pagini.Puţin,dar mi-am planificat şi seriale pentru seara asta.Şi cele 40 de pagini m-au lăsat pur şi simplu "uau"!Cum am zis,eram sigură că în această parte Richelle va da lovitura,dar nu mă aşteptam aşa de repede.Punct.Nu mai dau detalii - chiar dacă nu am dat nici unul - ca să le păstrez pentru recenzia pe care sper că o voi face cât de curând posibil.Hah!Am terminat Patul lui Porcust de Camil Petrescu.Da,în sfârşit!Nu am de gând să fac nicio recenzie,asta e clar!Nu ştiu ce recenzie aş putea să fac.Are o singură idee,o singură temă,care m-a încurcat de-a binelea:iubirea.Chiar mi-a luat o vreme să-mi dau seama ce se întâmplă,dar în linii mari,cartea este o capodoperă a romanelor de dragoste,de asta vă asigur.Dar eu nu prea am ce căuta la romanele de dragoste,deci de acum voi sta cât mai departe de ele.

marți, 20 noiembrie 2012

We have to go back in time...

Tocmai l-am citat pe Pitbull.Dar "We have to go back in time" descrie cel mai bine ce simt.Probabil şi voi vă confruntaţi cu această nemulţumire.Eu nu mai suport să văd copiii ăştia cum lasă nepoliteţea,nesimţirea şi obsesiile să le întunece minţile.De mult am avut în gând această plângere,această revoltă,dar nu am îndrăznit să o spun,cel puţin să o scriu.Timpurile s-au schimbat drastic,diferenţa se observă de la cer la pământ.Şi mă gândesc oare,dacă eu mă plâng de această schimbare făcută doar în câţiva ani,atunci adulţii,oamenii mai în vârstă?Nici nu-mi pot imagina ce dezgust trebuie să simtă faţă de generaţiile astea.Poate dezgust e un pic cam exagerat,dar pentru mine nu,pentru mine,ăsta e adevărul.Sunt total dezgustată de fetiţele care nu mai ştiu ce sunt acelea păpuşile,dar în schimb ştiu ce sunt iphone-urile.Sunt dezgustată de băieţii abia intraţi în clasa a IV-a care deja se uită la o fată ca la o bucată simplă de carne,pe care o poţi modela,cu care poţi face ce vrei.Nici eu nu sunt adult,dar sunt adolescentă şi mă deranjează profund ce şi cum au ajuns copiii din zilele noastre să fie.Copilăria mea a fost frumoasă,ca scoasă din basm: plină de jucării,jocuri,nopţi pierdute în faţa porţii alături de tovarăşii de joacă,după-amiezi pierdute în faţa televizorului,plină de tristeţi copilăreşti,plină de peripeţii.Poate sunt aşa deranjată de atitudinea copiilor zilelor noastre deoarece eu nu mai sunt un copil,nu mă mai pot uita la Scooby-Doo,nu mai pot veni acasă de la şcoală la 12,nu mai pot pierde vremea făcând lucruri inutile (pentru alţii,că pentru mine erau cele mai importante).Dar nu prea cred,deoarece am profitat de copilărie cât am putut,am făcut toate bune şi toate rele ce se puteau face ca şi copil,deci nu regret nimic.Şi totuşi,oare de ce copiii de azi nu privesc şi ei din aceeaşi perspectivă?Lor de ce nu le plac jocurile ca Ţ.O.M.A.N.A.P sau ca telefonul fără fir sau ca şotron,sau ca multe altele,şi preferă în schimb să se joace tot felul de jocuri pe telefon sau calculator?De ce nu le place şi lor să citească minunatele şi magicile lecturi ale copilăriei?Întotdeauna acestea vor fi cele mai captivante,de neuitat.De ce copiii se văd între ei ca pe potenţiali iubiţi încă după ce s-au cunoscut?Aş vrea să pot da timpul înapoi şi să fac în aşa fel încât schimbările să fie cât mai puţine,să fie totul aşa cum obişnuia să fie.Îhm...Dar presupun că trebuie să accept situaţia,la fel ca pe altele...Până la urmă,cum Amy Macdonald spune: "This is the life",şi trebuie să mă obişnuiesc cu ea.Cine ştie,poate în viitor va fi mai bine...

duminică, 18 noiembrie 2012

"Jurământ de sânge", partea I ("Academia Vampirilor", #4) de Richelle Mead - Recenzie

În sfârşit!Îmi vine să pun o mie de "t" la cuvântul "sfârşit" ca să arăt cât de nerăbdătoare am fost să o termin.Serios acum,începusem să mă enervez.Nu am avut timp,deloc,deloc.Dar azi,am pus piciorul în prag şi mi-am zis că nu pot să continui aşa.Ah,dar de ce stau şi mă laud despre cât de ambiţioasă sunt,în loc să vă încât cu istorisirea părţii 1 din Jurământ de sânge?

Ce-ar fi să încep recenzia cu legătura titlu-conţinut,aşa ca un comentariu la limba română.Ei bine,are legătură,desigur că are.Spre deosebire de volumul III,Atingerea umbrei,care necesită citirea obligatorie a ambelor părţi pentru a face legătura titlu-conţinut,volumul acesta ne clarifică încă din prima parte această legătură.

În Jurământ de sânge partea întâi,Richelle adoptă mai puţine teme şi subiecte,asta dacă mă rapotez la volumele anterioare.Aşa,acum că am făcut câteva comparaţii şi legături să trecem la subiect!Deci Rose,curajoasa şi loiala Rose,dar şi cea care a părăsit-o pe cea mai bună prietena a ei,Lissa,dar şi pe Adrian,şi pe Christian,şi tot ce ţinea de Academie,chiar şi de State,a pornit să-l omoare pe singurul bărbat care a reuşit să-i fure inima,Dimitri,fostul dhampir şi actualul strigoi,transformat în urma bătăliei petrecută în volumul anterior...Mă credeţi sau nu,nu am vrut să vă dezvălui acest detaliu important,pentru că e important şi am vrut să-l descoperiţi voi.Oricum,ce e făcut e bun făcut.
Acum,Rose are un singur ţel:să-l omoare pe Dimitri,să-l scape de o viaţă veşnică pe care nu şi-a dorit-o.
Odată ajunsă în Rusia,căutările lui Rose încep,dar nu dă peste nimeni interesant,până într-o seară,în care aceasta se trezeşte urmărită.Instinctul de gardian s-a declanşat cu iuţeală,dar când văzu cine era urmăritorul ,Rose rămâne de-a dreptul surprinsă:Sydney,o alchimistă (oameni care îi ajută pe moroi şi dhampiri să rămână ascunşi şi să scape de cadavrele strigoilor ucişi,în schimbul unui tatuaj,care reprezintă de fapt sânge de moroi vrăjit cu elementele apă,aer,pământ sau foc) începe să i se plângă lui Rose că lasă cadavrele de strigoi prea la vedere şi că din cauza ei ea are probleme.

-Tu eşti,nu-i aşa?mă întrebă.Încă un şoc.Engleza ei avea un accent american,cu nimic diferit de al meu.Tu eşti cea care a înşirat cadavre de strigoi prin oraş...

În scurt timp Rose are să afle mai multe despre această Sydney,despre originile ei,despre relaţiile şi ceea ce ştie ea să facă.Gândindu-se că nu des întâlneşti o persoană care să cunoască bine engleza în Rusia,Rose profită de ocazie şi o întreabă dacă ştie unde se afla localitatea Omsk,aceasta amintindu-şi că Dimitri a pomenit o dată numele acesta şi gândindu-se că ar fi un punct de plecare bun.Sydney îi răspunde afirmativ şi îi propune să o ducă chiar ea însăşi acolo,iar după câtva timp de gândire Rose acceptă.Şi aşa se pomenesc cele două la drum.
Dar nu numai Rose a cunoscut pe cineva nou,ci şi Lissa,pe Avery Lazar,care a venit la Academie odată cu tatăl acesteia care este şi noul director,şi fratele ei.În curând cele două au să fie bune prietene,atât de bune încât Rose,mai spionând-o din când în când pe Lissa,devine geloasă şi posomorâtă.Ba chiar Adrian,vizitând-o în vis pe Rose o face şi mai geloasă,acesta spunând despre Avery că e "isteaţă,volubilă,frumoasă".Nici lui Rose nu-i venea să creadă,dar ea chiar era geloasă că Adrian nu mai avea ochi doar pentru ea,fapt care duce la o ceartă între ei doi,o ceartă prin care vizitele din vis aveau să se încheie definitiv.
În drumul lor spre Omsk,poposind la casa unor "cunoştinţe" de-ale lui Sydney,Rose simte prezenţa strigoilor,pe care,după o luptă crâncenă îi doboară,dar nu fără să se simtă urmări şi asupra ei.
Aceasta se trezeşte în casa unei familii foarte drăguţe,cu un nume mult prea cunoscut pentru ea:Belikov.Exact,Dimitri Belikov.Realizând imediat cine sunt aceşti oameni,Rose se întreabă cum de a nimerit chiar aici,la familia lui Dimitri.Sydney îi explică că imediat după ce a leşinat în urma confruntării cu strigoii,şi-a sunat şefii care l-au trimis pe Abe,un moroi mai în vârstă,despre care se spune că ar fi ca un zmeu,să le ia de acolo.Rose,pe tot parcursul drumului inconştientă fiind,tot pomenea numele "Belikov",iar Abe,cunoscându-i, le-a dus chiar la ei.După o perioadă,Rose le spune celor din familia Belikov despre Dimitri,părându-i rău că a adus o asemenea veste unor persoane atât de cumsecade,care au acceptat-o aşa de repede.Odată ajunsă acolo Rose urmează să cunoască mai multe persoane ciudate (Eva,bunica lui Dimitri),interesante (Oksana şi Mark) şi înfricoşătoare (Abe).
Într-un final,Rose ia o decizie care trebuia luată de mult,decizie influenţată de mai mulţi factori,şi de mai multe persoane:porneşte pe urmele lui Dimitri...

Nu-mi vine să cred că am scris atât, chiar nu mă aşteptam.Şi eu care mă gândeam că nu voi avea ce spune,ce povesti.Ba chiar,am încercat să rezum cât de mult posibil.În concluzie,ca să nu o mai lungesc,şi partea aceasta m-a încântat,dar are câteva minusuri din cauza Lissei,care parcă devine o bitch - îmi cer scuze pentru limbaj -,cât şi din cauza lui Rose,căreia i-a trebuit 270 de pagini ca să ia o decizie.Sunt sigură că partea următoare va fi mai incitantă.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

miercuri, 7 noiembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #4

Hi hi hi,mi-am luat Jurământ de sânge partea întâi.Ce bine! :) După cum vedeţi deja i-am pus semn de carte ,deci imediat mă apuc de ea.So nervous! :) Ah,dar mi-am zis,de fapt mi-am făcut o promisiune:trebuie să mai citesc şi altceva decât vampiri ...
Ideea este că trebuie să mai citesc şi cărţi care le voi studia la şcoală.Cu toate că în vacanţa de vară am citit vreo câteva,acum am descoperit altele.Mi-am zis să încep,în paralel cu Jurământ..., Patul lui Procust de Camil Petrescu.Nu e în materia de a 9-a,dar doamna profesoară de română,care îmi este şi dirigintă,chiar a insistat să ne spună cât de interesantă şi frumoasă e.
De,e clar că nu o să fie la fel de interesantă precum Academia Vampirilor,dar merită încercat.Sincer,mie îmi place numele Procust,nu ştiu de ce,dar îmi trezeşte pur şi simplu interesul.După ce o voi termina,îi voi face o recenzie,cred.Cât despre Emma de Jane Austen,începută acum un mileniu,m-am decis să nu o mai continui,deoarece nu înţeleg aproape nimic.Nu cred că sunt încă pregătită pentru o carte în engleză,nici atât pentru una de 300 şi ceva de pagini,un roman clasic.Iar dacă doamna profesoară de engleză cere neapărat să ştiu despre ce e vorba,ei bine,mă voi uita la film!M-am informat deja,desigur.Poate după aceea o voi citi,după ce voi viziona filmul,ca să am habar despre ceea ce se întâmplă,cel puţin la modul general.
P.s.Îmi cer scuze pentru absenţele mele din "catalogul blogului",şi nu cred că are rost să mă mai justific.
See ya!

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

"Atingerea umbrei", partea a II-a ("Academia Vampirilor", #3) de Richelle Mead - Recenzie

Am terminat-o acum două zile,dar numai weekend-ul îmi permite să fac recenzii.Dar,să revenim la treburile noastre.Ce-a mai făcut drăguţa noastră Rose,în ce peripeţii a mai intrat,de cine s-a mai îndrăgostit - sau nu -,ce descoperiri şocante a mai făcut,aflăm în această parte.
Încă din prima parte,Victor Dashkov a fost judecat şi acuzat la închisoare pe viaţă,deci totul revine la normal.Ca să fiu sinceră,"normal" nu se potriveşte deloc situaţiei lui Rose,care încă este bântuită de fantoma lui Mason cel trist.Doar că acesta nu este singurul care-i dă dureri de cap şi o face să pară,să se considere nebună,ci şi alte apariţii fantomatice,înspăimântătoare,care-i amintesc de trecut.Cu timpul Rose realizează că legătura ei cu lumea morţilor o face să vadă aceste apariţii,fiind atinsă de umbră.
Cu toate că pentru o perioadă Rose nu-l mai vede pe Mason şi că trece cu brio unul din testele sale,ea devine din ce în ce mai agresivă,nervoasă şi incontrolabilă.Adrian - acel cineva care a reuşit să-i ducă pe Rose,Lissa,Christian şi Eddie la proces -,îi explică că toată partea negativă a folosirii spiritului de către Lissa se transferă ei în mod involuntar,desigur,acesta fiind capabil să-i vadă aura cu ajutorul spiritului,exact şi el este la fel ca Lissa.

Singura problemă era că,de acum,trecuse în mine.
 
Cât despre Lissa,aceasta devine ţinta unui grup de moroi regali,care vor să exerseze,să practice mai exact puterea constrângerii.Aceştia,aflând că Lissa are acest dar,de a constrânge într-un mod mai deosebit ca ceilalţi,insistă să se alăture organizaţiei lor.Lissa le dă o şansă.Dar ducându-se la o singură întrunire a determinat consecinţe grave,atât pentru ea cât şi pentru membrii grupului,dar şi pentru Rose!

 Capul lui Jesse se smuci pe spate,iar sângele îi ţâşni din nas.Am auzit ţipătul Lissei,care-mi cerea să mă opresc,dar nu puteam.

Însă datorită lui Dimitri,încă cel care i-a furat inima lui Rose,aceasta se linişteşte.Pe lângă faptul că a oprit-o din a comite o crimă,Dimitri o duce în locul în care avea să se întâmple ceva  de neaşteptat.

Ceea ce aveam noi era iubirea.

Dar liniştea şi pacea nu au domnit mult,deoarece în timp ce Rose şi Dimitri se îndreptau către cămin,silueta ştearsă a lui Manson îşi făcu apariţia.De data aceasta,el vorbi,însă ceea ce a încercat el de atâta timp să o avertizeze pe Rose nu era deloc de bine.

-Ei...sosesc...

În scurt timp toată Academia era înconjurată de duşmanii moroilor şi dhampirilor.După, a urmat o luptă aprigă pe viaţă şi pe moarte,al cărei final avea să fie unul destul de pozitiv,dar nu şi pentru Rose.
Nu am de gând să vă spun mai mult deoarece vreau să vă las pe voi să aflaţi.Partea aceasta a fost total plină de surprize,mult mai bună ca prima.Sau poate că aşa a fost să fie de la bun început.Dar în această parte Richelle a reuşit să menţină suspansul,în ciuda faptului că abordat mai multe aspecte (iubirea dintre Rose şi Dimitri,iubirea lui Adrian pentru Rose,gelozia lui Christian şi relaţia sa cu Lissa,lupta cu strigoii etc.),care nu păreau toate prea promiţătoare,s-a dovedit în final a fi legate,fiecare având legătură cu cel puţin un alt aspect.Am numai cuvinte de laudă pentru această parte,mai ales pentru final.După ce citisem prima parte,mă întrebam ce legătură are conţinutul cu titlul?Niciuna.Dar partea a doua m-a lămurit complet.Sincer,şi descrierea de pe spatele cărţii mi se părea stupidă,fără nicio legătură,însă acum totul se leagă.Grozav sentiment! :) Credeam că Richelle avea să mă dezamăgească,dar nu a făcut-o.Sunt super-mega-curioasă să văd ce alte aspecte,subiecte ar mai putea aborda în următoarele părţi.Ah,de fapt este un subiect,foarte foarte important,pe care debea aştept să-l văd dezvoltat.

Nota mea: 5/5

Awesomeness from series and movies, #3

- from TV series Merlin

miercuri, 31 octombrie 2012

Halloween...

Ador Halloween-ul pentru decorul sumbru şi înfiorător,ador Halloween-ul pentru agitaţia creată în şcoli,ador Halloween-ul...pentru că are supranatural!Ştiu că exprimarea mea e cam grosieră,dar aşa e!Îmi place supranaturalul,îmi plac misterele,legendele înfiorătoare care fac să mi se ridice părul pe şira spinării.Ce pot spune,îmi place să trăiesc periculos.Ha ha,cred că şi o furnică trăieşte mai periculos decât mine.Ştiţi ce am văzut azi,când am intrat pe blog?...Nimic interesant,doar că am peste 1000 de vizualizări,can you belive it?Nici nu ştiu când s-a făcut cirfa asta,nu am stat să o urmăresc,ceea ce mi-a făcut surpriza şi mai plăcută.A fost ca un mic cadou de Halloween.So,revenind,vouă de ce vă place,sau nu,Halloween-ul?Eu mi-am exprimat părerile ciudate,e rândul vostru.Ah,şi ce n-aş fi dat să fi sărbătorit şi eu câtuşi de puţin,dar tot ce-am făcut a fost să încerc să mă menţin trează la ore.Oricum,cred că e mai bine aşa,pentru că directorul a făcut un mic scandal ,prin staţie,celorlalte clase care s-au costumat,machiat şi şi-au decorat clasele.Pur şi simplu nu a suportat ideea că are loc o activitate fără aprobarea lui,că uniforma a fost înlocuită cu haine negre şi măşti de vârcolaci ,şi că un incendiu ar fi putut izbucni în orice moment de la lumânărele.Îhm,presupun că avea dreptate...
Whatever,pentru unii Halloween-ul e nimic altceva decât nimic,pentru alţii o sărbătoare păgână,furată de la americani,pentru alţii prilej de a scăpa de ore,iar pentru alţii prilej de bucurie,cred.În spiritul Halloween-ului, am o melodie pentru voi.


marți, 30 octombrie 2012

Awesomeness from series and movies, #2


- from TV series Pretty Little Liars

All I want to do is...relax!

Nu am de gând să mă apuc să mă cain despre cât de obosită sunt,sau despre cât de grea e şcoala şi despre puţinul timp pe care îl am alocat cititului.
Mi-am zis,de o bucată de vreme,că trebuie să ajung - cândva - în Hawaii.Doar vreau şi punct.Ce viaţă,ah...Să stai tolănit la soare pe un şezlong,pe o plajă înconjurată de palmieri,bananieri şi cocotieri,citind o carte şi nepăsându-ţi de ziua de mâine...Visez frumos,nu?Da,ştiu.Dar nu-mi pasă ce vârstă voi avea,18,29,40...67,eu tot voi ajunge într-o zi în Hawaii.Şi voi face tot ce-am spus mai sus!
Maine,31 octombrie e Halloween you little monsters!Dar ştiţi cum sărbătoreşte norocoasa de mine? Învăţând,scriind,poate vizionând un film,poate!Da,nicio party,nimic!Nici măcar un machiaj de vampir sau zombie,ca să nu mai vorbesc de costum!Huh,şi nu decorăm şi noi clasa,micuţa noastră clasă.De ce?Pentru că drăguţele mele colege sunt mult prea leneşe şi/sau indiferente să participe şi ele cu un scoci!Eh,măcar să-mi decorez blogul,nu?Ceea ce am şi făcut-o deja.Nu e un aspect foarte reuşit însă spiritul contează.Şi voi?Ce planuri aveţi pentru minunata zi de Halloween?Vă vine să credeţi că mama mea chiar urăşte Halloween-ul?Nu,nu e vrăjitoare care se simte ofensată de costumele copiilor,ci pur şi simplu îi displace...pentru că (citez) Halloween-ul e o sărbătoare păgână luată de la americani.Da,şi e pur şi simplu împotriva ideei că mie îmi place.Dar sincer,nu-mi pasă,adică hei,don't judge me,dar trăim într-o ţară democratică,am voie să am propriile plăceri.



vineri, 26 octombrie 2012

I feel... good!

Poate e datorită notei de zece pe care am luat-o la sport (da,şi pentru un 10 la sport sunt bucuroasă...ce face liceul din mine!),sau poate datorită faptului că e vineri,mult iubita şi adorata zi de vineri,sau poate că am râs mai mult(ştiţi,se spune că râsul face bine),sau poate din cauza că am apucat să citesc puţin din "Atingerea Umbrei" partea a doua...orice ar fi,azi m-am simţit prima!De foarte mult timp nu m-am mai simţit aşa,plină de viaţă,în conformitate cu vârsta mea.
Credeam că plictiseala,monotonia şi melancolia nu aveau să mai plece de pe teritoriul meu.But,surprise!Miracles happen!E ca şi acum m-aş fi aflat în deşert timp de zile întregi,săptămâni chiar,fără apă,pustiită,având numai un singur scop:de a supravieţui.Iar deodată,stropi mici încep să curgă din cerul care în sfârşit nu mai era atât de senin şi anost.Ah,ce senzaţie de bine,să simţi că ai acel lucru după care ai râvnit atât timp.Şi eram atât de enervată şi enervantă,nu suportam nici măcar cel mai mic zgomot,nu suportam întrebările întrebătoare,răspunsurile prea detaliate.Nimeni nu putea sta prin jurul meu fără să mă iau de el/ea,fără să ne certăm,fără să-i fac vreo morală inutilă.Da,sunt conştientă,şi eram şi atunci,de ceea ce făceam,dar nu mă puteam opri.Capul parcă-mi era apăsat de o greutate de zeci - sute de kilograme,iar eu,justa de mine,mă răzbunam pe bieţii oameni din jurul meu.Acum regret că i-am făcut,într-un mod sau altul,să sufere.De altfel,regretam încă după primele cinci secunde după ce tocmai o dădeam în bară,dar nu aveam curaj să o spun.
But hei,cum spune şi poza:"It's friday.Let's dance!" Sau cel puţin la figurat.Eu "dansez" în pat,vizionându-mi serialele pe care le-am aşteptat cu atâta curiozitate.It's weekend baby,weekend!

joi, 25 octombrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #3

Hello guys!So glad to be here...Ha ha,gata cu englezismele că suntem români până la urmă,no?
Prezenţa mea pe blog a fost egală cu zero în ultimele 2-3 zile,dar sunt sigură că mă înţelegeţi,you know...school.
Yeah,mi-am luat Atingerea umbrei partea a doua!De fapt,sora mea mi-a luat-o,dar nu cred că mai contează .Esenţialul este că în sfârşit pot să mă "hrănesc" cu acţiunea captivantă (sper) a cărţii.Recunosc că m-am apucat şi de Emma de Jane Austen,ştiţi voi,una dintre cărţile acelea pe care le-a cumpărat profesoara mea de engleză din banii rămaşi pentru manuale.Şi am citit doar 8 pagini?Da,parcă 8 pagini.Cartea pare interesantă,o dramă clasică şi frumoasă,dar e în engleză,şi îmi ia o mulţime să citesc numai o pagină.Nu sunt analfabetă la engleză,dar totuşi,sunt destule cuvinte pe care nu le cunosc,şi e destul de enervant să te opreşti mereu din citit pentru a căuta în dicţionar ce înseamnă ele.Adică,hello,eu chiar şi la cărţile traduse în română mai sar câte un cuvânt pentru că sunt prea curioasă să văd ce se întâmplă,iar unele cuvintele sunt pur şi simplu ca nişte obstacole în misiunea mea de descoperire.Da,abia aştept mâine să mă apuc de citit.Mâine,pentru că în seara asta am deja programat un film.Oh,ce ziceţi să mă laud cu cei doi de zece pe care îi am în catalog la română?He he,tocmai am făcut-o.Nu am rezistat tentaţiei.Să fim serioşi,cine nu s-ar mândri cu notele astea la liceu,în a 9-a?Sunt o persoană mai modestă de obicei,don't worry.


vineri, 19 octombrie 2012

"Atingerea umbrei", partea I ("Academia Vampirilor", #3) de Richelle Mead - Recenzie

După 8 zile de (ne)citit am terminat în sfârşit cartea!Ah,hate you school!Yeah,hate you!Da,acum,lăsând ura mea pentru şcoală deoparte,cartea a fost,hmm,nu ştiu dacă pot găsi cuvântul potrivit...ok?plăcută?...genială?Sincer,nu ştiu,voi trage o concluzie după ce termin să o prezint şi să o comentez,desigur.

Să vă amintesc despre ce era vorba?Ei bine,Lissa Dragomir este o prinţesă moroi.Pe lângă unicitatea de a fi ultimul Dragomir,aceasta mai are ceva special,ceva cu adevărat special şi nemaiîntâlnit la nimeni,decât la o altă singură persoană (până acum),Adrian.
Să nu uităm de Rose,fata dhampir,cea mai bună prietenă a Lissei şi un viitor gardian.Cei care au citit părţile anterioare ştiu prin câte a trecut,ce a avut de îndurat din cauza strigoilor,duşmanii de temuţi ai moroilor,deci şi ai dhampirilor.
În partea aceasta,eroinele noastre sunt aproape de a absolvi,de a-şi lua rămas bun de la Academia Sf. Vladimir,iar gardienii să-şi primească moroii pe care îi vor păzi zi şi noapte de acum încolo.Însă,înainte de aceasta,Rose avea să treacă printr-o încercare,la fel ca ceilalţi novici,o încercare ce consta în primirea unui moroi şi protejarea acestuia timp de 6 săptămâni.Dhampirii erau nevoiţi să-şi protejeze moroii cu foarte multă seriozitate şi de asemenea ei trebuiau să fie mereu pe fază ca nu cumva strigoii să le atace preţioşii moroi.Desigur,cu adevărat nu exista niciun strigoi (în Academie),profesorii le ţineau locul şi le săreau în cale gardienilor în devenire atunci când ei se aşteptau mai puţin.Totul e bine până când Rose primeşte dosarul moroiului cu care a fost repartizată,ea fiind sigură că pe acea mapă va scrie "Vasilisa Dragomir".

Nevenindu-mi să cred,am recitit de trei ori numele de pe eticheta mapei...

De parcă repartizarea cu un alt morori nu ar fi fost îndeajuns,urmările întâmplării din Spokane începeau să se vadă.Rose începea să le vadă.Şi nu îi plăcea ce vede,se înfricoşa şi spera că e doar din cauza oboselii şi a nesomnului,dar cu timpul aceasta îşi dă seama că acestea sunt doar scuze.

Nu mai exista decât Mason:acel fantomatic şi pâlpâitor Mason...

Şi,pentru ca paharul să fie plin,Rose are "norocul " de a afla încă o veste bombă,şi prin "bombă" mă refer super-mega-rea!Victor Dashkov - cel care a abuzat de puterea tămăduitoare a Lissei pentru a scăpa de o boală, care în curând urma să se transforme în moarte - era în situaţia de a scăpa de acuzaţii,de închisoare, de tot,datorită rangului important pe care îl deţinea,fiind membru dintr-o familie regală.

Victor Dashkov era un criminal;un personaj malefic,chiar.

Da,urma să fie un proces prin care să-l judece pe Victor,dar spre furia lui Rose,ea însăşi,Lissa şi Christian nu puteau fi prezenţi.Desigur,era o nebunie totală,deoarece ei erau principalii martori.Dar,spre bucuria lui Rose,cineva reuşeşte să-i aducă pe toţi trei la proces,chiar şi pe Eddie,gardianul Lissei.
Pe parcursul acestui volum,Richelle se axează mai mult pe prezentarea situaţiei cu Victor şi a perioadei de "practică" la care este supusă Rose.Dimitri,ştiţi voi,frumosul şi fermecătorul antrenor al lui Rose,nu mai este pus în centrul atenţiei ca în volumul trecut.Atât el,cât şi relaţia dintre acesta şi Rose este dată oarecum deoparte.Sunt foarte mulţumită de personaje şi de evoluţia lor.De exemplu,Rose aproape că a scăpat de tot de defectele acelea care mă călcau în totalitate pe nervi.Doar un singur lucru mă mai enervează la ea:faptul că ascunde foarte multe lucruri importante de Lissa,pentru că aşa consideră ea că o protejează,că o ţine departe de pericole.Faza e că îi ţine mult prea multe secrete ascunse,nu numai unul!Dar cred că astă e farmecul până la urmă.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 5)

miercuri, 17 octombrie 2012

Coldness...

Am răcit...Sunt varză,mai pe româneşte.Era de aşteptat,adică jumătate din colegii mei sunt răciţi,gripaţi,unii cu nişte tuse de ţi se ridică părul pe mâini.Deja mă ustură în jurul nasului.Ah,chiar nu-mi era dor de această senzaţie de sufocare.Dar nu e numai o simplă răceală,din păcate.Sinuzita şi-a propus să-mi facă şi ea o vizită,una cam lungă de altfel.
Mai am puţin şi termin Atingerea umbrei partea I.Mi-a luat incredibil de mult să ajung aici,dar n-am ce-i face.Timpul e duşmanul meu,iar paginile întregi de la istorie,pline de fraze de zeci de rânduri ce trebuiesc învăţate,nu mă ajută deloc în lupta mea contra lui.
Şi mă doare gâtul,cu tot cu plămâni...
Sincer,nu înţeleg cum alţii au timp să iasă şi în oraş,să-şi facă şi temele cât de cât,să se plimbe şi să mai facă nu ştiu ce.Nu sunt o persoană lentă,de aceea mă tot mir cum de eu ajung mereu să mă culc aşa de târziu şi să nu fi făcut mare lucru.
Mdah,cred că timpul are cu adevărat ceva personal cu mine!
Aş sta acasă.Adică sincer,sunt răcită până în fundul oaselor,dar nu pot,nu pot să lipsesc.Lecţiile sunt foarte greu de recuperat  la liceu,din câte văd,şi nu pot risca aşa ceva.Şi oh,nici gând să lipsesc mâine,pentru că am învăţat o mulţime la biologie şi istorie,şi trebuie să iau note...mari,maxime!Halloween is coming,iupii,debea aştept!Dar oare,ce-am să fac de Halloween?

Oh,that's my 30th post! :)