joi, 25 august 2016

Leapșa - The Book Blogger Memory Challenge


Chiar dacă v-a salutat deja nenea ursul, vă mai salut și eu: heeei, bloggerași! Cu ce vă mai ocupați timpul? Eu mă lupt cu ”Frații Karamazov” de Dostoievski. E cea mai mare carte pe care am citit-o până acum și e o adevărată provocare. O altă provocare este și leapșa aceasta, pe care am primit-o de la Roxi de pe Gânduri despre cărți. Ia să vedem despre ce-i vorba:

1. Numește o carte scrisă de un autor pe nume Michael.

Surprinzător, nu am în bibliotecă niciun Michael, dar am mai mulți de Mihai și Mihail, așa că profit de ocazie și vi-l recomand pe Mihail Sebastian cu al său roman Orașul salcâmilor, o operă foarte frumoasă, reușită.

2. Numește o carte care are un dragon pe copertă.
Dansul dragonilor de George R.R. Martin



3. Numește o carte care are un personaj pe nume George.
Șoareci și oameni de John Steinbeck, o altă carte care mi-a plăcut mult. Ea îi în centru pe George Milton și Lennie Small și e o poveste despre prietenie într-un decor sumbru, cel al marii crize economice din anii 1929-1933.

4. Numește o carte care e scrisă de un autor al cărui nume de familie e Smith.
Seria Jurnalele Vampirilor de L. J. Smith; nu cred că mai e nevoie să atașez o poză.

5. Numește o carte a cărei acțiune este plasată în Australia.
Ăă, în Noua Zeelandă nu e bine? Tot departe e =). Glumesc. Din păcate, nu am și nici nu am auzit de vreo carte a cărei acțiune să se petreacă în Australia. Dar voi?

6. Numește o carte al cărei titlu conține o lună a anului.
Ah, nici aici nu pot să dau un răspuns. Uite, totuși, ce provocare! Chiar îmi propun să citesc o carte cu o lună a anului în titlu. În schimb, deocamdată, vă las o carte care are în titlu un anotimp al anului - A Summer Like No Other de Elodie Nowodazkij.


7. Numește o carte cu un cuțit pe copertă.
Cuțit?! Ce violenți sunteți, oamenilor! =) Am aruncat o privire în toată biblioteca mea, dar nu am găsit. Am cărți cu pistoale, bombe, săgeți, dar niciuna nu are pe copertă un amărât de cuțit.

8. Numește o carte care are cuvântul un/o” în titlu.
O păpușă sau alta de Sophie Hannah - voi posta cât de curând recenzia ei. Iată și recenzia.


9. Numește o carte al cărei personaj principal are același nume cu autorul.
Cărțile lui Sven Hassel. Am citit numai una, dar am observat că Sven este personaj-narator, deși intervențiile lui sunt foarte rare, aproape inexistente. E mai mult un observator, un martor.


10. Numește o carte care a fost ecranizată.
Camera morții de John Grisham a fost ecranizată în 1996, la doi ani de la publicare. De altfel, în jur de opt cărți scrise de J. Grisham au fost ecranizate, de aceea țin să le menționez și pe următoarele două: Firma, respectiv Cazul Pelican, amândouă ecranizate în 1993.

Mulțumesc, Rox, pentru leapșă! De fiecare dată îmi face mare plăcere să o completez. Nu mai nominalizez, însă invit pe oricine să o completeze. E super distractivă și chiar te pune la gândit și scotocit atât în amintiri cât și în biblioteca personală. 

joi, 18 august 2016

”Camera morții” de John Grisham - Recenzie

Titlul original: The Chamber
Autor: John Grisham
Editura: Rao
Traducere: Ileana Țăroi
Numar de pagini: 640

Descriere
Adam Hall este un tânăr avocat din Chicago pe care îl așteaptă o carieră strălucită. Sam Cayhall este un fost membru al Ku Klux Klanului (aici și aici găsiți detalii despre KKK) și un rasist inveterat pe care îl așteaptă pedeapsa cu moartea. Se pare că acum acesta mai are o singură șansă de scăpare: tânărul avocat din Chicago, care, întâmplător, îi este și nepot. În timp ce gardienii pregătesc camera morții, protestatarii se strâng în fața închisorii, iar camerele TV așteaptă deznodământul, Adam are numai câteva zile ca să-și salveze clientul. Însă între cei doi există prea multe minciuni și secrete - inclusiv secretul care ar putea salva viața lui Cayhall... dar l-ar face pe Adam să și-o piardă pe a sa.

Camera morții este, categoric, cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta și este a cincea carte scrisă de John Grisham pe care să o lecturez. Celelalte patru - FirmaCazul PelicanAvocatul străzii și Mediatorul - mi-au plăcut, desigur, le-am notat cu cinci steluțe din cinci, însă în cazul acesta, e mai mult de atât. Am terminat Camera morții într-o dimineață, pe la ora două și jumătate iar în următoarea jumătate de oră nu am făcut altceva decât să plâng. Zilele următoare nu mi-am putut lua gândul de la ideea principală a cărții: pedeapsa capitală, o realitate a zilelor noastre.

Sam Cayhall este unul din cei 48 de condamnați la moarte care își așteaptă execuția în statul Mississippi, trăindu-și ultimele zile, de ani buni, în sectorul condamnaților la moarte al penitenciarului. Acest sector este plastic supranumit ”lista morții”. Au trecut doi ani de la ultima execuție, doi ani de când a fost folosită camera de gazare pentru a curma cu repeziciune (teoretic!) viața unui infractor. În scurt timp, vine rândul lui Sam să se așeze pe scaunul din ”camera morții”, să inhaleze gazul letal, să se chinuie vreo zece minute și apoi, în cele din urmă, să-și dea duhul, sub ochii auditoriului. 
Partea cea mai îngrozitoare a <<listei morții>> este faptul că mori câte puțin în fiecare zi. Așteptarea e cea care te omoară. Trăiești într-o cușcă și, când te trezești, în fiecare dimineață, îți spui că ești cu o zi mai aproape de moarte.
Sam este motivul pentru care Adam a îmbrățișat cariera de avocat, motivul pentru ca Adam părăsește munca simplă din Chicago și alege să ducă o luptă aproape imposibil de câștigat. Relația dintre cele două personaje nu pornește cu piciorul drept. Adam își vede pentru prima dată bunicul, un bătrân încăpățânat, acrit de avocați, un criminal, care se face vinovat de distrugerea mai multor familii, inclusiv a propriei familii. De aceea colaborarea dintre cei doi este una evident dificilă. Sam trebuie să învețe să aibă încredere în Adam, Adam trebuie să îl accepte pe Sam cu tot bagajul său, lucruri care se și întâmplă, treptat. Evoluția relației lor este foarte frumoasă: ei reușesc, în primul rând, să coopereze ca avocat-client, dar, poate și mai important, ei reușesc să vadă unul în celălalt un bunic, respectiv un nepot drag și, deși mă îndoiesc că Adam i-a înțeles vreodată motivele (cu atât mai puțin să fie de acord cu ele), tânărul avocat se împacă cu ideea că Sam nu a fost un tată model, nu este un bunic model și că a omorât. 
- Nu vreau să mori, Sam. 
- De ce? întrebă el, strângându-l și mai tare de umeri. 
- Pentru că abia te-am găsit. Pentru că ești bunicul meu.
Cu toate acestea, Adam știe sigur un aspect: Sam nu este sută la sută vinovat de crima pentru care a fost condamnat la moarte. Sam a avut un complice. Acest complice este cel care a înfăptuit nenorocirea efectiv, nu Sam. Dar Sam ține morțiș să mintă. Chiar și în condițiile acestea, Adam continuă să lupte cu sistemul, pe care el îl acuză de imoralitate: era știut faptul că gazul nu le provoca osândiților moartea instantaneu, cum se dorea și se pretindea, ci le determina, mai întâi, o criză cu spasme și cu spume la gură. 

Prin activitatea sa, Adam Hall mi-a dovedit ce însemnat e rolul avocatului în deciderea viitorului unui inculpat. Un procuror face tot posibilul să găsească dovezile incriminatoare, dar trebuie să existe și cineva care țină cu cel acuzat, să facă un echilibru. Dacă cel acuzat este de fapt nevinovat? Sau să presupunem că este, într-adevăr, vinovat; tot trebuie să fie cineva care să se asigure că învinuitul nu primește o pedeapsă exagerată, inumană, trebuie să se asigure că se servește dreptate, nu doar se aplică, mecanic, niște legi. Camera morții, în totalitatea ei, ridică numeroase probleme ce țin de sfera legală și, mai ales, de cea a moralității. Cât de moral este să aperi și să salvezi de la moarte un om care a comis fapte cumplite, doar fiindcă acel om îți este rudă? Pe de altă parte, cât de moral este să se aplice legea talionului (”Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”); chiar e moral să ucidem un om, pentru că așa a procedat la rândul său?
O poveste întunecată și profundă, plină de dileme morale... Un Grisham în formă maximă. - The People 
John Grisham a fost nemilos când a ales perechea aceasta - Adam-Sam, nepot-bunic -, deoarece la chestiunile legale se adaugă chestiunile familiale, care sunt și mai sfâșietoare lăuntric. Până să îl vadă în carne și oase, Adam își văzuse bunicul în reportaje și ziare. Apoi, odată ce depășesc începutul anevoios și în ciuda a tot ce află despre Sam, tânărul se atașează de bunicul său, deci iminența pierderii lui Sam îi aduce un plus de suferință. De asemenea, Adam este, în ultimă instanță, un avocat ambițios care dorește să-și salveze clientul, prin urmare, eșecul care se profilează în zare este cât se poate de neplăcut.

Partea de final a cărții prezintă un Adam care muncește asiduu și dă tot ce poate pentru a-și salva bunicul, în timp ce Sam apare resemnat, bucuros că și-a văzut nepoții și împăcat că cineva îi va duce dorul după moarte.
-... Ăsta e un gând îngrozitor. Să mori și să nu îi pese nimănui de tine.
Camera morții e o carte destul de voluminoasă. Primele aproximativ două sute de pagini se citesc, mi s-a părut mie, într-un ritm mai lent, însă cele rămase se parcurg cu repeziciune, căci acțiunea devine tot mai alertă. Suspansul se adună și culminează în partea finală, când ochii îmi treceau de la o pagină la alta la interval de secunde.

Camera morții e o carte foarte bună. Am vaga senzație că se putea și mai bine, dar rămân fermă când spun că iubesc cartea aceasta, pentru personajele ei, pentru temele abordate, pentru deznodământ, pentru bucățica de istorie americană pe care o prezintă, pentru stilul autorului.

Nota mea: 5+/5

luni, 15 august 2016

Leapșa - Apocalipsa Zombie

Roxi de pe blogul Gânduri despre cărți s-a gândit din nou la mine și mă bucur așa de tare! Încă o leapșa super fun! Roxi a găsit-o pe blogul Dreamland Book Blog, în engleză. Eu mi-am zis să o postez în română.

Reguli:

1. Alege cinci cărți.
2. Dă la o pagină aleatorie.
3. Primul nume pe care îl vezi face parte din echipa ta de supraviețuitori ai apocalipsei zombie.
4. Atribuie-le personajelor cele zece situații, respectiv tipuri de oameni în ordinea în care le-ai găsit.
5. Exprimă-ți neliniștea în legătură cu cât de năpăstuiți sunteți.


1. Prima persoană care moare: Mal


Păăăăi... Ok, sunt rea, dar mie nu prea mi-a plăcut de Mal și am fost, de la bun început, în team Darkling, deci nu l-aș regreta prea mult. Iar lupta de supraviețuire cere sacrificii, nu?

2. Persoana peste care treci pentru a-ți scăpa pielea: Alina


Că tot vorbeam de sacrificii. Ce să-ți fac, Alino? Instinctul de supraviețuire. Ori tu, ori eu. Tu ți-ai îndeplinit destinul, oricum.


3. Prima persoană transformată în zombie: Lacey


Încă nu am apucat să fac cunoștință cu personajul, dar nuuuu, nimeni nu trebuie să devină zombie!

4. Persoana care trece peste tine ca să-și salveze propria piele: Tory


Nici pe tine nu te cunosc, Tory, dar chiar așa... Rușinică... să ne fie amândurora.

Orașul Îngerilor Căzuți (Instrumente mortale, #4) de Cassandra Clare

5. Idiotul echipei: Simon


Ah, Simon, ultimul lucru de care avem nevoie e un pămpălău. Plus, pe tine te știam isteț...

6. Creierul echipei: Clary


You go, Clary! În Orașul oaselor (Instrumente mortale, #1) nu mi-ai părut prea strălucită, dar poate ești mai pricepută la zombie. 


7. Medicul echipei: Nashira Sargas


Ăă, Nashira nu cred că ar îmbrățișa o meserie atât de nobilă. Sau poate ar face-o, însă s-ar folosi de ea pentru a ne omorî.

8. Expertul în arme: Arcturus Mesarthim


Woohoo, Arcturus, go, go!  Da, Arcturus sigur se pricepe la arme și sigur ne-ar salva pe toți.


9. Scandalagiul: Jennesta


Oh, nu, nu, Jennesta e periculoasă, pe bune. Nu doar certăreață. Of, numai ea ne-ar mai lipsi. Sigur ne-ar da pe mâna zombie-lor imediat ce ar avea ocazia.

10. Conducătorul echipei: Sanara


Nu e rău, chiar deloc. Sanara e fată bună. Am încredere că ar face tot posibilul să ne păzească spatele. 

Vă invit cu însuflețire să completați și voi leapșa asta - e awesome!
Mulțumesc, Roxi, pentru nominalizare!
Ne mai citim, fellows!

miercuri, 10 august 2016

Leapșa Liebster - Descoperă bloguri noi (1)


Hello, dragi bloggerași! Roxi de pe blogul Gânduri despre cărți a fost super drăguță și m-a nominalizat în cadrul lepșei (ce haios sună!) Liebster. Îți mulțumesc mult, mult, Roxi! A trecut o vreme de când nu m-am mai distrat cu o leapșă. =)


Reguli:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
2. Listează regulile în postarea ta.
3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.
4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
5. Scrie zece lucruri random despre tine.
6. Nominalizează 5-11 bloguri și informează-le că au fost nominalizate.
7. Asigură blogurile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.


Zece lucruri random despre mine

1. Vreau să devin procuror.
2. Iubesc mitologia nordică.
3. Îmi place muzica metal și rock'n'roll.
4. Mă tem de schimbări, de neprevăzut, dar, în același timp, le văd ca pe o provocare.
5. Îmi plac dramele coreene.
6. Iubesc urșii panda. Am doi urși măricei, de pluș - Uili are 12 ani iar Biluță are vreo șase, dacă nu mă înșel. În viitor, vreau să merg la o rezervație de urși panda din China și să adopt un urs panda, dar pe care să îl las acolo și să îl vizitez.
7. Nu-mi place să mi se ia sânge din venă. Nu am belonofobie, accept cu ușurință un vaccin, dar ideea de ac în venă mi se pare odioasă.
8. Am o relație foarte frumoasă cu mâncarea. Nu mănânc fără oprire, dar îmi place să mănânc și sunt genul de om care savurează fiecare bucățică.
9. Nu sufăr oamenii ipocriți.
10. Începuturile mi se par foarte dificile. Spre exemplu, când am o sarcină de îndeplinit, mă plâng non-stop la început, dar după ce trec efectiv la treabă devin ca o mașinărie.


Întrebările de la Roxi

1. Gusturile se educă sau nu se discută?
În general, sunt de părere că gusturile nu se discută. Fiecare are dreptul de a citi, spre exemplu, ce dorește și are dreptul să îi placă sau nu o carte. Cunosc persoane care adoră seria Twilight, dar și persoane care nici nu vor să audă de ea. Nicio parte nu poate fi judecată. Unei foste colege de liceu i-a plăcut foarte mult Legile atracției, însă pe mine nu m-a impresionat în vreun fel, deși nu am o părere proastă despre ea. Fosta colegă de care v-am zis are gusturile ”educate”, citește foarte mult și de toate. De aceea, aș zice că, în ultimă instanță, gusturile nu se discută.

2. Dacă ai putea să fii în pielea unui personaj pentru o zi, cine ai fi?
Astrea din Justice Buried, respectiv seria Starbright, de Hilary Thompson.

3. Cum definești o carte bună?
O carte bună e o carte care reușește să te prindă în paginile ei, să te țină ”captiv” până la ultimul cuvânt. Nu contează genul literar, specia, temele abordate. Atâta vreme cât îți captează atenția și îți transmite cu adevărat o idee, o emoție, un sentiment, pe care le porți și după finalizarea lecturii, atunci cartea aceea e o carte bună.

4. Ce părere ai despre John Green?
Din păcate, nu am citit nicio carte scrisă de J. Green, până acum. Am tot auzit de el, de The Fault in Our Stars, Looking for Alaska, Paper Towns și cât de reușite sunt, dar pe mine nu m-au atras îndeajuns de mult încât să le citesc. Totuși, am înțeles că autorul are o scriitură frumoasă și profundă, deci nu e exclus ca într-o zi să lecturez vreo operă de-a sa.

5. Ai vreo carte care ți-a schimbat modul de gândire?
Camera morții de John Grisham. Am terminat-o acum câteva zile, dar încă nu mă simt în stare să-i fac o recenzie. O carte foarte, foarte bună. Nu aș zice că mi-a schimbat radical modul de gândire, dar abordează niște aspecte serioase, care m-au îndemnat la reflecție și la care continui să mă gândesc. Iată și recenzia!

6. Cum crezi că am putea promova autorii români contemporani?
În primul rând citindu-i. Spre rușinea mea, nu prea citesc autori români contemporani. Nu am un motiv anume, dar bănuiesc că lipsa de promovare joacă și ea un rol. Citindu-le creațiile, scriind și împărtășind recenzii sincere în care să fie foarte bine evidențiate punctele tari, organizând concursuri, făcându-le publicitate cu orice ocazie. Cred că în felul acesta am putea să ne promovăm scriitorii.

7. De la ce carte aveai așteptări foarte mari și te-a dezamăgit?
Legile atracției de Simone Elkeles e o carte despre care citisem numeroase afirmații pozitive, dar care mie mi s-a părut doar drăguță.

8. De obicei, dacă nu-ți place o carte, n-o mai citești sau o termini în speranța că îți va plăcea, într-un final?
Nu-mi place să las ceva neterminat, iar asta se aplică chiar și în cazul cărților nu tocmai reușite. În plus, exact cum ai punctat, poate, până la final, voi da peste ceva care să îmi placă.

9. Cum ți-ai îndemna copiii să citească?
În niciun caz obligându-i. Eu am descoperit plăcerea lecturii de una singură, treptat, fără să mă îndemne un părinte sau altul. La fel aș vrea să fie și în cazul presupușilor mei copii. În orice caz, oricând aș avea timp, le-aș citi și, când ar fi mai mari, le-aș povesti ce cărți am citit, mi-au plăcut, m-au marcat. Copiii sunt curioși, așa că, dacă reușești să le stârnești curiozitatea în direcția cărților, de restul se ocupă chiar ei.

10. Ai vreo problemă cu înjurăturile în cărți sau ți se par firești?
E amuzant, chiar am reflectat la chestiunea asta de curând. Momentan citesc O păpușă sau alta de Sophie Hannah (recenzia aici) și am dat peste unele înjurături care m-au amuzat teribil. Nu, sinceră să fiu, nu am nicio problemă cu înjurăturile în cărți. Da, mi se par firești, desigur, atâta timp cât ele apar în contextul potrivit și atâta timp cât nu sunt... excesiv de necuviincioase. O înjurătură e din start ceva necuviincios, dar nu-mi plac cele exagerate, cum aud la colț de stradă. În general, înjurăturile aduc o oarecare verosimilitate cărții, o aduc mai aproape de realitate, ceea ce e un plus, cred eu.


Întrebările mele:

1. Obișnuiești să recitești cărțile care ți-au plăcut?
2. Cu cine îți place să vorbești despre cărțile citite?
3. Ce părere ai despre triunghiurile amoroase în cărți?
4. Pe care carte îți dorești din toată inima să o vezi ecranizată?
5. Cine sunt doi dintre scriitorii tăi preferați?
6. Care este cartea pe care o recomanzi cititorilor începători?
7. Cu ce personaje ți-ar plăcea să îți petreci vacanța/concediul?
8. Îți place să citești teatru?
9. Cum simți că te-au ajutat și te ajută cărțile?
10. Care este cartea (deja scrisă) pe care ți-ai dori să o fi scris tu?


Mulțumesc încă o dată, Roxi! Cei nominalizați, sper să completați leapșa cu aceeași bucurie cu care am completat-o și eu. Abia aștept să vă citesc răspunsurile! 

joi, 4 august 2016

”A Summer Like No Other” ("Broken Dreams", #1) by Elodie Nowodazkij - Review

Title: A Summer Like No Other
Author: Elodie Nowodazkij
Release Date: July 2015
Book Links: Amazon / Kobo / iTunes / B&N


Description

She’s his best friend’s little sister. He’s the biggest player of them all.
They shouldn’t be together. But this summer’s just too tempting.

Sixteen-year-old Emilia Moretti’s goal for the summer is simple: forget her brother’s best friend—Nick Grawsky—ever existed. It should be easy: He’s spending his summer in the Hamptons, adding girls in tiny bikinis to his list of broken hearts. Guarantee he won’t be telling them they’re like his little sisters. This summer, Emilia won’t stay awake at night thinking about him. She’ll need flawless ballet movements to have a shot at next year’s showcase, and she’s finally ready to search for her birth parents. But when Nick decides to stay in the city, Emilia’s resolve disappears in a pirouette. Maybe it’s the spin they needed to be together. As long as she doesn’t get stuck believing in happily ever after…

Nick is tired of pretending to be the happy, let’s-have-fun guy. His father wants him to change his career from professional dancer to…lawyer. He needs to put all of his focus on dancing to prove to Daddy Dearest he’s good enough to make it big. And he may have a case of the bluest balls in history courtesy of Emilia. She’s off-limits: The bro code with Roberto even forbids the dirty thoughts he has about her. Besides, he’s not boyfriend material. He only has time for flings, for girls who don’t expect much, for girls he doesn’t want to kiss goodnight. He knows he should resist her, but he’s not sure he wants to…

At least for this summer.
It’s going to be a summer like no other.


Review

To be honest, I've never been a fan of contemporary romance books, especially if they involve teenagers, because, usually, we have to deal with a lot of cliches, blunt characters and melodramatic situations. However, this was not the case with A Summer Like No Other.

The subject of the book doesn't bring news. Yet I do enjoyed the fact that Elodie decided to approach some sensitive subjects, such as the struggle of a orphan searching for her real parents, her real identity, the serious problems inside an apparently perfect family (and I'm talking about Nick's family), the workplace issue, friendship, the past, the obsession of some parents (Nick's dad, for instance) to have absolute control over their kid's future. These subplots come and improve the main plot, which is the love story between Em and Nick.

Speaking of Em and Nick, I must say, they were such a pleasant surprise for me. At first, they seemed to be quite superficial, but I slowly developed a real sympathy for them. There is no evolution, honestly - Em and Nick from the ending are broadly the same as Em and Nick from the beginning. Nevertheless, I loved how down to earth they are. They just seem actual, believable. Moreover, Nick proves himself, sometimes, to be a mature boy, which I really liked. Emilia is sixteen, so she's not so "baked", but she is a nice person and I thoroughly support her wish to discover her origins. Their relationship is pretty exciting, still I am so annoyed by the so-called "bro code" which forbids any romance between Nick and Em. Actually, I'm annoyed by all the excessive care and concern Em's family treats her with. I do understand their reasons, but they need to grasp the idea that, sooner or later, Emilia will have to deal with life on her own.

The things I disliked about this book were some gaps in the description of the settings and a few poorly written dialogues and passages. It's contemporary romance, thus we don't need any sophisticaded language, but I stumbled across some very trivial phrases and excerpts.

Overall, A Summer Like No Other is a quick, summerish, pleasant reading and I'm glad I got to know Em and Nick.

My Rating: 4/5

luni, 1 august 2016

Noutăți în bibliotecă #22

Halo, Freunden!
Am revenit cu o postare marca ”Noutăți în bibliotecă”. Hm, nu sunt chiar noutăți, căci le am de o vreme, însă pentru blogșor sigur sunt noi.


1. A Summer Like No Other de Elodie Nowodazkij e o carte de o sută și ceva de pagini pe care am câștigat-o la concursul din partea autoarei, gazduit de Ralu, pe blogul ei. Am citit cartea chiar de curând. Subiectul nu m-a atras, cel puțin nu cum a făcut-o coperta. Cu toate acestea, mi-a plăcut faptul că a fost o lectură rapidă, ușoară, numai bună pentru a-mi redeschide apetitul pentru lectură, după lunga pauză. Voi reveni cu o recenzie, în engleză, în care am să dau detalii despre ce mi-a plăcut și ce nu.


2. Ia uite cine s-a întors de Timur Vermes e o carte pe care mi-am dorit-o nespus de mult din momentul în care a apărut și la noi. Are în centru figura lui Adolf Hitler, personalitate față de care am un viu interes. Desigur, e beletristică, deci nu prezintă aspecte istorice. De fapt, acțiunea se petrece în primăvara lui 2011 iar Hitler își începe o carieră în domeniul televiziunii, iată ce surpriză! Pur și simplu, abia aștept să o citesc.

Dacă tot am aterizat pe pământ nemțesc, înșir în continuare niște cărți în limba germană, primite de la o dragă prietenă, care știe de pasiunea mea pentru tot ce-i german:


3. The Scorpion's Gate de Richard A. Clarke - traducere, după cum se poate observa.
4. Vor dem Frost de Henning Mankell - traducere, de asemenea, întrucât Mankell a fost suedez.


5. Mein ist die Rache de Elizabeth George - traducere.
6. Herbstmilch de Anna Wimschneider nu e traducere. S-a făcut și film după ea.


7. Trau niemals einem Mann de Jane Heller - traducere. Îmi place coperta iar titlul mi-a stârnit sincera curiozitate..
8. Das Spiel de Stephen King - traducere după Gerald's Game. Cred că toate lumea a auzit de S. King.


9. Cu Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez am revenit la cărțile în română. Cartea asta este destul de cunoscută, din câte știu. Am așteptări mari de la ea.


10. Leii din Kandahar de Rusty Bradley și Kevin Maurer este o carte despre războiul din Afghanistan și despre Forțele Speciale. Alături de următoarele două cărți, pe aceasta am primit-o ca premiu la națională la Istorie, ceea ce mi s-a părut foarte drăguț.
11. Kamikaze de Yasuo Kuwahara și Gordon T. Allred este o poveste despre piloții kamikaze, folosiți în cel de-al Doilea Război Mondial de japonezi împotriva americanilor. Yasuo însuși, se pare, a fost recrutat la vârsta de 15 ani și antrenat pentru o astfel de misiune sinucigașă, însă a fost salvat de la o îndeplini când a fost lansată bomba atomică asupra Hiroshimei. O altă lectură pe care abia aștept să o parcurg!


12. Lenin: Dumnezeul celor fără Dumnezeu de Ferdinand A. Ossendowski e o carte voluminoasă (puțin peste 500 de pagini), însă pe care știu sigur că o voi citi cu mare plăcere. Cartea lui Ossendowski a apărut în 1930 și a atras reacția violentă a comuniștilor, fiind retrasă rapid din librării iar la noi neapucând să fie tradusă. Autorul, polonez, a murit în 1945 și - fiți atenți ce nebunie! - NKVD-ul (varianta rusă a Securității de la noi) l-a deshumat ca să-l declare ”dușman al poporului” și să-i interzică toate cărțile. Bietul Ossendowski... Am răsfoit puțin cartea și am observat că are dialog într-o măsură considerabilă, deci, mă gândesc, poate e scrisă ca o operă beletristică.


13. Misterul crimei fără cadavru de Agatha Christie
14. Cadavrul din bibliotecă de aceeași A. Christie
Pe amândouă le-am primit de la sora mea, care parcă a ținut să existe constanta cadavrului în titlu =).

Das ist alles! Am terminat și listuța asta frumoasă. 
Voi ce cărți ați mai cumpărat/ împrumutat? Apropo, vara aveți preferință pentru un anume gen literar sau o tematică anume ori citiți orice?